Arta conceptuală a fost o mișcare care a pus accentul pe conceptul de artă, punând în discuție natura și funcția artei și încercând să exploreze posibilitățile de comunicare a ideilor artistice prin intermediul cuvintelor, textelor și instrucțiunilor. În această perioadă, artiștii au început să se concentreze tot mai mult pe procesul de creație a unei opere de artă, punând accentul pe concept și idee, în loc de formă și estetică.

Instalațiile artistice au început să se dezvolte în această perioadă, ca o modalitate de a extinde conceptul de artă în spațiu și în mediul înconjurător. Artiștii au început să folosească spațiul expozițional ca un suport pentru a crea lucrări care implicau atât mediul înconjurător, cât și spectatorii.

De-a lungul anilor, instalațiile artistice au evoluat, de la lucrări conceptuale la lucrări care implicau și alte elemente, precum sunetul, lumina, mirosurile sau alte simțuri. Acestea au devenit din ce în ce mai interactive, oferind publicului posibilitatea de a experimenta lucrările într-un mod mai direct și mai personal.