A evoluat de-a lungul timpului și a fost influențată de diferite stiluri și perioade.

Una dintre primele forme de arhitectură poate fi urmărită înapoi în perioada neolitică, în jurul anului 10.000 î.Hr., când oamenii au început să se stabilească și să construiască locuințe permanente. Aceste structuri timpurii erau de obicei realizate din materiale naturale, precum piatră, lut și paie, și erau adesea concepute să se încadreze în peisajul natural.

În Egiptul Antic, arhitectura a fost utilizată pentru a construi temple impresionante și piramide. Construcția acestor structuri a necesitat tehnici avansate de inginerie, precum și o forță de muncă imensă. În Grecia Antică, arhitectura a fost caracterizată de clădiri impresionante, precum Acropola din Atena și templele grecești, care au fost construite pentru a impresiona și a servi cultului religios.

Arhitectura romană a continuat tradiția greacă și a dezvoltat noi tehnici de construcție, cum ar fi utilizarea arcurilor și a băncilor de beton. Construcțiile romane au inclus edificii impresionante, precum Colosseumul, Forumul Roman și băile publice.

În Evul Mediu, arhitectura a fost puternic influențată de religie și de artele vizuale. În Europa, catedralele gotice au fost construite pentru a reflecta slava divină și pentru a impresiona credincioșii. În Orientul Mijlociu, arhitectura islamică a fost dezvoltată pentru a servi nevoilor religioase și culturale ale islamului, cu utilizarea frecventă a detaliilor ornamentale și a formelor geometrice.

În timpul Renașterii, arhitectura europeană a cunoscut o renaștere a stilului grecesc și roman, iar clădirile au fost proiectate pentru a fi armonioase și echilibrate. Epoca modernă a adus cu sine o abordare mai funcțională a arhitecturii, cu un accent puternic pe inginerie și pe tehnologie.

În prezent, arhitectura continuă să evolueze, iar arhitecții lucrează la dezvoltarea de noi tehnologii și de materiale mai durabile și mai ecologice pentru a construi clădiri mai eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile. Arhitectura a devenit, astfel, o forță a dezvoltării urbane și a unui viitor mai durabil pentru planeta noastră.

Istoria arhitecturii în România debutează cu apariția primelor construcții și structuri de pe teritoriul țării noastre, din perioada civilizației dace, la care s-au adăugat ulterior inovațiile tehnologiei romane. În perioada Evului Mediu, tehnica și arta construcțiilor bisericești evoluează în paralel cu cea a edificiilor laice (castele, palate) în diverse stiluri specifice românești, pentru ca în perioada modernă să se realizeze sincronizarea cu stilurile europene. Epoca contemporană este ilustrată de clădiri și structuri de mari dimensiuni, atât civile, cât și industriale, multe din acestea constituindu-se ca adevărate obiective turistice și ca simboluri ale identității naționale.

‍