Artiști

Arta de a crea litere este cunoscută sub numele de caligrafie, respectiv arta de a scrie cu o anumită frumusețe și eleganță, litera fiind elementul de bază al caligrafiei. Litera poate fi creată într-o varietate de stiluri și forme, de la cele simple și moderne până la cele elaborate și tradiționale.

Se consideră că actul scrisului de mână, dintre toate tipurile de acţiuni învăţate este cel mai complex şi mai solicitant. Poziţia degetelor, a palmelor, a încheieturilor, controlul musculaturii fine pentru a ţine stiloul şi pentru a executa mişcări rafinate şi precise, cât şi poziţia întregului corp (spate, gât, picior, mâini, etc.) au nevoie de sincronizare şi coordonare.

Până nu demult, acestei forme de artă i se acorda o importanţă majoră: exersarea abilităţilor caligrafice constituia o parte fundamentală din curricula de educaţie a copiilor. Mai mult, până nu-şi însuşeau abilitatea de a scrie frumos, copii nu erau încurajaţi să cerceteze științele reale, profunzimile artelor şi chiar meşteşugurilor. Se considera că înainte de a se ocupa de studiul domeniilor menţionate mai sus, copiii trebuie să deprindă răbdarea, efortul exerciţiului (munca), cât şi abilitatea de a-şi controla volitiv impulsurile. Abia apoi erau încurajaţi să exploreze şi să descopere. Iar despre diferenţa calitativă a acestor explorări nu cred că există dubii. Până la urmă, nu experienţa în sine este scopul, cât rezultatul experimentărilor/explorărilor.

Totodată, fineţea, rafinamentul şi acurateţea personalităţii umane se pot citi în felul în care cineva scrie. Din păcate nu mai punem preț pe aceste aspecte, cu toate că caligrafia este esențială pentru felul în care individul alege să se exprime. În zilele noastre, am sintetizat şi am rămas doar cu importanţa caligrafiei în analiza grafologică a scrisului.

‍

Istorie

Această artă a apărut în antichitate în Egipt, Mesopotamia și China, iar apoi s-a răspândit în India și în Europa.

În Egiptul Antic, hieroglifele erau scrise pe pietre și pe pergamente, iar acestea erau folosite pentru a înregistra informații religioase și legale. Mesopotamia a fost cunoscută pentru utilizarea scrierii cuneiforme, care a fost folosită în principal pentru înregistrarea informațiilor comerciale și a celor legate de administrație. În China, caligrafia era văzută ca o formă importantă de artă și s-a dezvoltat într-un stil unic.

În antichitate, caligrafia era adesea folosită pentru a decora opere literare și istorice, precum și pentru a scrie documente oficiale. În Evul Mediu, caligrafia a devenit o artă importantă în lumea islamică și în Europa, fiind folosită pentru a crea manuscrise decorate cu texte religioase și literare. În Europa, caligrafia a fost influențată de artefacte precum manuscrisele biblice ilustrate, în timp ce în Orient, caligrafia a continuat să fie folosită pentru a scrie Coranul și alte texte religioase.

În perioada Renașterii, caligrafia a continuat să fie o artă importantă în Europa, cu multe manuale de scriere și modele de litere dezvoltate de artiști și caligrafi celebri. În secolele XVIII și XIX, caligrafia a început să fie înlocuită de tipar, dar a continuat să fie o artă importantă pentru mulți artiști și caligrafi.

În prezent, caligrafia este folosită în mod obișnuit pentru a crea invitații de nuntă, documente oficiale și alte documente care necesită o scriere frumoasă și precisă. De asemenea, există și artiști și caligrafi contemporani care continuă să utilizeze caligrafia ca formă de exprimare artistică și pentru a crea opere frumoase și decorative.

‍