Prin definitie, gravura este un procedeu de imprimare a imaginilor sau a textului, pe o suprafața, fie prin ardere, fie prin zgârierea suprafeței respective. Gravura tradițională este un gen al graficii care implica crearea unei imagini sau a unui text pe o placă din material dur (spre exemplu: metal, piatra, etc.), in adancime sau in relief, cu scopul reproducerii mai ușoare a imaginii sau a textului respectiv pe alte materiale (gen: hartie, textil, lemn si altele). În acest sens, gravura tradițională a fost folosită îndeosebi pentru decorarea prin vopsire a tesaturilor textile și pentru reproducerea diferitelor texte.

Tehnicile de gravură includ printre altele gravura în acvaforte, gravura în acvatintă, gravura în puncte și gravura în aerografiere iar în cazul gravurii de sine stătătoare, aceasta are scopul inscripționării sau ornamentării diverselor obiecte cu figuri sau motive decorative. Atunci când acestea sunt gravate pe materiale prețioase, semiprețioase ori mulaje pentru monede sau medalii, aparțin artei glipticii. În calitate de meșteșug, aceasta este identificată prin denumirea mai modestă de „cioplitorie”.