Domeniul de activitate "editorial" se referă la procesul de creare, editare, revizuire și publicare a materialelor scrise, cum ar fi cărți, reviste, ziare, manuale școlare, rapoarte și alte publicații. Acest proces poate include selecția subiectelor, revizuirea manuscriselor, editarea conținutului, asigurarea faptului că lucrarea îndeplinește standardele de calitate ale publicației, precum și promovarea și distribuirea lucrării.

Fiind cea mai importantă specie a jurnalismului de opinie, editorialul exprimă atitudinea ziarului față de realitatea politică, socială, economică etc. Coloana editorială sau pagina editorială sunt considerate, pe drept cuvânt, sufletul, coloana vertebrală a ziarului. Pentru că editorialul argumentează opinia, urmărind să-i convingă pe cititori. Poate, cea mai importantă menire a editorialului este realizarea legăturii dintre fapte cu un context mai larg. Fără această legătură, jurnalistul poate fi un bun reporter, dar nu un editorialist. Spre deosebire de reporter, editorialistul este în primul rând interesat de semnificația faptelor, mai puțin de calitatea lor de noutate. Faptele intră într-un editorial doar când conduc spre o concluzie logică. Câmpurile privilegiate ale editorialului sunt politica, socialul, economia, educația, criminalitatea și infracționalitatea. 

Un articol bun are la baza claritate la nivel logic și claritate la nivel de limbaj. Un text jurnalistic ideal trebuie să conțină “o informație pe fraza, și un mesaj pe articol”. Claritatea mesajului se referă și la atribuire (identificarea surselor informației). Toate citatele trebuie să aibă o sursă cu un nume, anonimatul este rezervat cazurilor în care informația are valoare factuală și nu este disponibilă de la nici o sursă citabilă, folosim sursele anonime numai în materiale informative, niciodată în cele de opinie și comentariu. Lucrări remarcabile de luat în considerare: "Metropolis" (1927), "Casablanca" (1942), "Ciuleandra" (1927), "Șapte arte" (1954)