Land art a apărut în anii 1960 și 1970 ca reacție împotriva spațiilor tradiționale de galerie, folosind peisajele naturale atât ca mediu, cât și pânză. Artiștii au creat lucrări la scară largă în natură, provocând percepțiile despre artă și relația ei cu mediul înconjurător.

Fotorealismul este un gen în care artiștii reproduc cu precizie fotografii folosind medii tradiționale precum pictura și desenul, creând lucrări care nu se disting de fotografii. Apărând la sfârșitul anilor 1960, filmările progresează în fotografie și explorează realismul hiperdetaliat în viața de zi cu zi.

Performance Art este o mișcare revoluționară care folosește corpul uman, timpul și spațiul ca medii primare. Apărând la mijlocul secolului al XX-lea, combină elemente de teatru, artă vizuală și activism pentru a crea experiențe vii, efemere, care provoacă noțiuni tradiționale de artă și implică direct publicul.