Neoismul este o mișcare de artă provocatoare care a apărut la sfârșitul anilor 1970, respingând noțiunile tradiționale de autor și normele estetice. Subliniază colaborarea, identitățile comune și performanțele absurde, folosind satira și subversiunea pentru a critica structurile societale și instituțiile de artă.

Performance Art este o mișcare revoluționară care folosește corpul uman, timpul și spațiul ca medii primare. Apărând la mijlocul secolului al XX-lea, combină elemente de teatru, artă vizuală și activism pentru a crea experiențe vii, efemere, care provoacă noțiuni tradiționale de artă și implică direct publicul.

Fluxus a apărut la începutul anilor 1960 ca o mișcare de avangardă care a căutat să estompeze granițele dintre artă, viață și participarea publicului. A sărbătorit simplitatea, jucăușia și efemerul, provocând ierarhiile artistice tradiționale și redefinind creativitatea ca activitate universală.

Scenografia este arta de a proiecta medii de scenă și de performanță, combinând spațiul, lumina, decorul și designul costumelor pentru a îmbunătăți povestirea. De la teatru la film și evenimente live, transformă spațiile în experiențe imersive, modelând atmosfera și narațiunea prin compoziție vizuală.

Proiecția video este o formă de artă dinamică care proiectează imagini digitale pe obiecte, obiecte și scene. De la teatru la instalații interactive, combină tehnologia, povestirea și designul spațial, transformând suprafețele în narațiuni vizuale în evoluție.

Muzica este arta de a organiza sunetul prin melodie, ritm și armonie pentru a crea expresie emoțională și culturală. De la cântări antice și compoziții clasice la sunete electronice și experimentale, muzica a evoluat alături de societate, influențând arta, cultura și tehnologia, rămânând o formă universală a creativității umane.