Deconstructivismul este o mișcare arhitecturală avangardistă de la sfârșitul secolului al XX-lea, definită de fragmentare, asimetrice și forme neliniare. Influențat de filosofia deconstrucționistă, respinge armonia și ordinea, îmbrățișând haosul și complexitatea pentru a crea structuri vizuale dinamice.

Metarealismul a apărut ca o mișcare poetică și vizuală care îmbină realismul cu elemente transcendentale și simbolice. Scopul său este de a surprinde straturi de realitate dincolo de fizic, încorporând mitul, metafora și profunzimea filosofică pentru a explora dimensiunile nevăzute ale existenței.

Arta postmodernă sfidează granițele tradiționale, încorporând parodia, pastișa și însușirea pentru a pune la îndoială autoritatea și a redefini creativitatea. Prin îmbinarea culturii înalte și joase, îmbrățișarea noilor tehnologii și evidențierea vocilor marginalizate, transformă arta într-un instrument de critică și explorare culturală.